Sunt doua sau trei saptamâni de când acest virus si-a facut remarcata prezenta si la noi în tara. La nivel mondial e vorba de luni de zile de când a fost descoperit. Pentru împatimitii datelor puteti afla mai multe despre primele lui aparitii pe glob, intrând aici. In ceea ce ma priveste datele nu au prea mare importanta. Consider ca întrebarile cine, ce, unde si cât, palesc în fata lui când si de ce.

Când? Acum. De ce? Vom afla cu totii, mai jos ipoteza mea.

Acum.

Asa cum electricitatea nu a fost vreodata vazuta de nimeni, însa majoritatea oamenilor de pe planeta au experimentat  efectele ei, asa cum relatiile dintre oameni nu sunt vizibile cu ochiul liber însa noi, cu totii, fiinte umane, experimentam zilnic efectele lor, tot asa, acest faimos element al cosmosului pe care omenirea l-a numit  CO-VID 19 a ajuns, fara sa fie vazut de catre cineva cu proprii ochi, sa ne determine pe fiecare sa-i observam efectele. Devastatoare, ar spune statisticienii. Mii de morti, sute de mii de persoane contaminate. Eu nu spun ca efectele sunt devastatoare, cert ele ne surprind, pe unii dintre noi ne socheaza sau chiar ne aduc în stare de anxietate extrema. Însa eu cred cu tarie ca prezenta acestui virus are un sens: acela de a aduce omenirea pe o alta treapta de evolutie a constiintei.  De ce acum?

Pentru ca acum unii dintre noi suntem treziti cu adevarat. Altii, sunt pregatiti sa descopere o alta forma de a fi. Ceilalti, vor urma. Acest virus vine acum pentru ca, în ciuda faptului ca omenirea a facut de-a lungul timpului salturi uriase în inteligenta (umana si artificiala), marcând progrese majore în stiinta si  tehnologie, ea a ajuns astazi  la un punct  de cotitura. Punctul în care nu e sigura ce trebuie sa faca cu tot acest progres. Cum sa-l foloseasca si mai ales în slujba cui?

De ce?

In aceste vremuri tulburi, populatia Planetei se confrunta asadar cu un inamic mult mai mare decat acest virus: ea însasi. Omenirea este astazi aidoma unui adolescent, care, desi a prins puterea fizica, e departe de a sti cum sa o foloseasca. In folosul sau în detrimentul lui, cu cele mai bune intentii? El înca nu a dobândit discernamantul  maturitatii pentru a putea cântari optiunile si a face cele mai bune alegeri. Are nevoie de ghidaj, de sprijin în continuare, desi nu recunoaste. Sprijinul vine, ca întotdeauna, ca vrei sau nu sa-l primesti, din afara. Iata asadar ca acest virus, venit de nu stim exact unde, poate sa ne fie sprijin, noua, omenirii, daca stim sa-l ascultam. La nivel macro si micro, transformarile aduse de acest element al Universului ne vor apropia mai mult de noi, ajutandu-ne sa trecem pragul unei constiinte superioare sau… ne va distruge. Însa, ca orice lectie de viata, aceasta provocare vine cu anumite constrangeri.

Provocarile co-vid-ului (coabitarea cu vidul):

La nivel micro, de individ:

  • Cea mai mare provocare la nivel individual este, consider, cea legata de relatia cu sine în raport cu timpul. Aceasta ultima notiune cunoscuta prin liniaritatea sa, ne provoaca pe unii dintre noi sa o abordam dintr-o perspectiva noua, în contexte noi. „ Nu am niciodata timp pentru mine”, „ mi-am pierdut timpul” „ e timpul  de facut…” sunt enunturi care-si pierd din substanta continutului, se reaseaza, se restructureaza, dispar. Omul modern, care pâna deunazi se prevala de actiunile sale (inutile sau nu) e nevoit sa coabiteze cu timpul, care-i vine ca un prieten nepoftit acasa, instalându-se confortabil pe canapea. El pare sa-i spuna: „pâna acum ai facut, de acum ai nevoie sa te împrietenesti cu mine, sa înveti sa fii”. Bineînteles ca provocarea e majora pentru cei care nu au petrecut niciodata timp cu sine, cu înauntrul propriei fiinte.

Beneficiul acestei provocari : omul modern va învata sa-l redescopere pe a fi cu sine pentru a putea fi cu ceilalti.

  • O a doua mare provocare este aceea de a coabita cu un adult, de sex opus (în general) în acelasi spatiu-timp. Sa fii în relatia de cuplu, pâna nu demult parea firesc, dat fiind faptul ca multi oameni întelegeau prin a fi în cuplu împartasirea unui spatiu-timp fizic de doua-trei ore, în general la sfarsitul zilei,  dupa ce fiecare era ocupat cu propriul „ a face” la serviciu, la prieteni în vizita, la activitati culturale, la sport. Fiecare-si traia viata mai mult sau mai putin separat de celalalt, fie ca o admitem sau nu. Pâna si cei mai în vârsta, pensionarii, meniti sa-si împarta mai mult timpul împreuna, îl petreceau pe la piata, dupa medicamente, pe la vreo vecina, etc. Faptul de a împartasi un spatiu comun într-o perioada de timp îndelungata (mai ales cand acel spatiu e restrâns si lupta pentru teritoriu se manifesta) a dat nastere de-a lungul istoriei la multa violenta fizica, verbala, emotionala între oameni.

Beneficiul acestei provocari: omul modern va învata sa se creasca pe sine prin oglindirea în celalalt, va învata toleranta, empatia si respectul printr-o împartasire autentica a ceea ce este, simte si gandeste în raport cu celalalt.

  • A treia provocare si nu cea mai putin importanta este aceea de a coabita cu generatiile viitoare într-un mod autentic si constructiv. Pâna recent multi adulti si-au arogat dreptul de  „parinte” doar prin prisma faptului ca au adus o viata pe Pamant (ceea ce nu e putin lucru), fara ca ei sa investeasca în mod real timp si resurse proprii în conectarea cu acel suflet adus pe lume. Copiii au fost crescuti de rude, de bunici, de scoala, de sistem, de tehnologie sau cu si prin intermediul obiectelor. Calitatea relatiei cu copiii s-a bazat în ultimele decenii foarte mult pe material si din ce în ce mai putin pe o conectare autentica. Copiii crescuti în universul dorintelor si nu al propriilor nevoi au ajuns sa sufere de boli reale, plecand de la plictiseala si dezinteres pentru orice presupune efort în pofida placerii, pâna la anxietate sociala, depresie, agresivitate sau auto-flagelare. Provocarea multor parinti în urma aparitiei co-vid-ului este una reala. Unii dintre parinti si-au (re)descoperit în propriile case copiii, sub formele cele mai provocatoare. Pe mediile on-line circula o serie de filmulete de ironizare, auto-ironie ale parintilor, bineînteles toate avand ca substrat neputinta si nestiinta unora de a se pozitiona si a de se conecta autentic cu proprii copii.

Beneficiul acestei provocari: omul modern va învata sa ofere, sa transmita responsabil ceea ce, dincolo de material, va face posibila supravietuirea speciei noatre pe acest Pamânt. Omul modern se va folosi de toate mijloacele exterioare dobandite pana acum (materiale, tehnologice) si toate resursele interne (cunostinte, trairi, activarea creativitatii) pentru a spori starea de constiinta a acelor generatii ce vor ramâne dupa el.

La nivel macro, de societate:

              Provocarile cele mai mari sunt si vor fi cele de reasezare a unei noi ordini sociale, în care consumerismul accelerat al ultimelor cinci decenii va fi înlocuit cu o noua forma echilibru între a produce si a consuma. Dupa o iminenta criza economica si sociala, prioritare vor deveni sanatatea fizica, emotionala si spirituala a individului, nu neaparat în ordinea aceasta. Elementele cheie ale Terrei, Metalul, Pamantul, Focul, Apa si Lemnul vor fi bazele dupa care vom omenirea va constitui legi si reguli de con-vietuire..alaturi de tot ceea ce exista si respira pe aceasta planeta.

Co-vid-ul nu este un virus (acesta este un termen medical), este un simbol al convietuirii cu vidul (cu ceea ce noi am definit stiintific ca nu este, dar care totusi exista, alaturi de noi), un semn astral coborât pe Pamânt venit sa ne atentioneze, sa ne bata pe umar, sa ne scuture chiar (daca nu realizam prea usor) spunându-ne ca  a trai si a desavârsi Viata este mai mult decat a respira. Si totusi începem sa traim prin a respira. Totul depinde de cum vom alege sa o facem de acum înainte. Când începem cu adevarat sa traim, respirând altfel? Si de ce? Atunci când fiecare din noi îsi va fi gasit raspunsul, vom fi mai aproape de pragul pe care co-vid-ul ne ajuta sa-l trecem întru înaltarea constiintei. Cu bine.

Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională

Comments are closed.