Am urmarit cu câtiva ani în urma un film, de antologie pentru mine. Am ramas, dupa multe emotii traite în timpul vizionarii, cu o replica ce a rezonat în mintea mea ca o mantra : « Nu lasa frica sa te cuprinda ! Frica e cea mai cumplita boala, e o spaima care te roade pe dinauntru. Va cuprinde sufletul oricarui om care se va lasa coplesit de ea! ». Da, frica e o boala !

desen copilRecent, am primit pe mail o fotografie de la un parinte, cu desenul copilului lui. Desenul e cel de mai sus, iar parintele mi-a transmis ca pruncul si-a prezentat opera ca fiind « monstrii din capul meu ». Din pacate, de multe ori, prima reactie a parintelui poate fi una de teama : Ce nu e în regula cu copilul meu ? De ce deseneaza monstri în loc de floricele si case cu pajisti înverzite ? De ce s-au adunat toti acesti « monstri » în capul copilului meu ? Ce înseamna acest lucru ?

Nu vreau sa ma opresc la interpretarea acestui desen, caci as pierde esentialul. Ce vreau eu  sa mentionez e ca important nu este ceea ce face, transmite sau deseneaza un copil, ci modul în care ne raportam noi la acest lucru. Daca sunt îngrozit, ca parinte, cuprins de frica, risc sa-i spun copilului :

  • Doamne fereste, dar monstrii nu exista !caz în care m-as deconecta în mod brutal de el, neascultându-l în registrul în care el se exprima
  • Cine te-a-nvatat sa desenezi asa, doamna de la scoala ? l-as devaloriza în capacitatea lui de a avea liberul arbitru, acuzându-l
  • De ce nu poti si tu desena frumos, ca surioara ta ? l-as compara, scazându-i încrederea în sine
  • Tu tot timpul scrii prostioare ! l-as eticheta în modul lui de a face si de a fi

Abordarile de mai sus pot parea de fictiune, însa, din pacate chiar exista variatiuni pe aceeasi tema, care mai de care mai colorate si epice, cu greutate maxima asupra copilului si cu repercursiuni aproape iremediabile asupra stimei de sine. Toate aceste abordari pleaca, de fapt, dintr-o frica a adultului, oricare ar fi ea (mi-e teama ca fiul meu sa fie diferit, mi-e frica ca nu se integreaza în societate, mi-e frica ca-mi va fi rusine de ce vor zice celilalti, mi-e frica ca nu va reusi, mi-e frica ca va suferi mai târziu, ca nu va avea prieteni, etc, etc….mi-e frica, mi-e frica….).

Suntem, parintii din zilele noastre, produse ale unei societati care ne-a slefuit sa fim discilpinati si ascultatori, prin frica. Frica ne-a fost indusa visceral si am lasat-o nu doar sa încolteasca în sufletele noastre, ci chiar sa prinda radacini puternice si sa dea roade periodic. Roadele sunt tocmai aceste mesaje toxice pe care le depunem pe umerii copiilor nostri.

Da, frica este o boala ! O boala care te paralizeaza, te face sa eviti situatiile care apar în viata ta sau sa le abordezi în mod agresiv. Te determina sa te lasi prada gândurilor, care te domina, încet, încet, secatuindu-te de energie. Frica te copleseste si coplesit fiind, dai mai departe aceasta boala, cu speranta ca altii vor putea sa se vindece de ea. Dar cum sa se mai vindece un copil caruia i-ai spus: « nu te urca acolo, ca o sa cazi ! », «  ai grija ca te lovesti », « îmbraca-te gros ca o sa racesti », « pune mâna si învata ca altfel o sa ajungi de râsu’ lumii », « vezi ca daca nu iei bacu’, nu mai ai ce discuta cu mine ! », « trebuie sa manânci tot, altfel te imbolnavesti », « stai lânga mine, altfel te dau la politist », toate, izvorâte din frici profund înradacinate în noi ?

indexVindecarea mai este totusi, posibila. Copiii care îmi trec pragul cabinetului reusesc, prin vizualizare si simbolizare, demersuri de restituire si renuntari la mesaje toxice, sa se mai vindece de frici. Se mai elibereaza, se mai curata. Dar pâna când ? Pâna când parintele sau adultul din preajma va depune alte sau aceleasi frici pe umerii lui.

Draga parinte, pentru a creste copii încrezatori, autonomi si independenti din punct de vedere emotional, e important sa înveti sa renunti în primul rând tu la frica pe care o identifici la un moment dat. Pentru asta, îti propun un mic exercitiu, în trei etape :

1. Sa alegi cuvintele care sa îti defineasca acea frica, si mai apoi sa le gasesti opusul, de exemplu :

  • Mi-e frica ca nu am destui bani / îmi doresc sa am bani suficienti pentru….
  • Mi-e frica ca se îmbolnaveste copilul/ îmi doresc ca copilul meu sa fie sanatos
  • Mi-e frica ca ma va certa seful/ îmi doresc sa am o relatie buna cu seful meu, samd.

2. Sa alegi un obiect care sa reprezinte acea dorinta, ascunsa în spatele fricii (partea a doua, expresia pozitiva, motivationala)

3. Sa porti acest mic obiect cu tine, iar atunci când copilul tau va vrea sa faca ceva iar tu te simti  cuprins de frica, adu-ti aminte de acest obiect, scoate-l si priveste ca pe un talisman si spune-i copilului tau doar atât « îmi doresc sa…. … », iar el te va auzi !

Despre fricile care ne tin blocati în viata noastra profesionala, voi vorbi în curând la Sibiu, în cadrul conferintei Performanta prin Comunicare.

Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională

Comments are closed.