In microcosmosul presei românesti e zarva mare. De câteva zile, publicarea unor înregistrari video de catre institutia prezindentiala a stârnit un val de cerneala tipografica si virtuala, în mai toata presa. S-au împartit temele pe baza subiectului, s-au creat opinii: Trebuie sau nu sa fie publicate astfel de documente? E mai bine ca Ponta s-a dus la întâlnire cu ministrul Finantelor ? Avem oameni tineri si competenti care sa ne conduca? Cu sau fara studii la Harvard ? S-au transat opiniile, si în presa, si în societatea civila. Retelele sociale s-au umplut de postari pro si contra ministrului de Finante, pro si contra acestor practici de informare si, mai mult contra, din ce-am citit eu, atitudinii primului ministru (prins în flagrant de necunostinta de MTO si de situatie). In tot acest vacarm, în care parca citeam o fabula din cartile baiatului meu de clasa a a treia, cu personaje viu colorate, un om si-a pierdut locul de munca. Un om, ca oricare dintre noi, care manânca, se bucura, viseaza traieste si, cu siguranta, iubeste. Cu diferenta ca el, de meserie jurnalist, a luat parte la acest spectacol demn de penita lui La Fontaine, exprimându-si opinia, si el, pe marginea acestui subiect.

Mesaje toxice cu duiumul

Dar ce fel de opinie ? De stânga ? De dreapta ? De bine ? De rau ? De tot dispretul, dupa parerea mea. Jurnalistul a afirmat pe contul lui de socializare ca Victor Ponta, primul ministru al tarii în care el traieste, e « e bolnav, nesimtit si fara discernamant ». O etichetare la adresa unei persoane, fie ea adresata unui necunoscut sau unei persoane publice, dovedeste o lipsa de încredere în propria persoana si, mai mult, în acest caz, o penurie a argumentarii justificata prin sursa, pe care meseria de jurnalist o cere. Daca am avea de a face cu un copil în curtea scolii, care l-ar acuza pe un altul cu invective de genul « prostule, nesimtitule », am cauta sa aflam ce anume îl determina pe copil sa emita un astfel de limbaj. Daca ar fi primit un comportament agresiv de la celalalt copil (violenta fizica, verbala, chiar morala), l-am fi ajutat sa înteleaga ca unei violente nu raspunzi cu un alt fel de violenta. Daca, în cel de-al doilea caz, nu ar fi fost vorba de un comportament agresiv primit, am fi înteles ca, acest copil are niste frustrari, rani interioare sau mesaje toxice primite în alte conjuncturi, care-l determina sa le scoate la iveala în cu totul si cu totul alt context.

Orice om e responsabil

RespectSa revenim la cazul jurnalistului nostru. El nu este copil, deci atitudinea lui ar trebui sa fie una responsabila : ma simt frustrat, agresat moral de modul în care primul ministu al acestei tari îsi manifesta comportamentul fata de mine, ca alegator ? Da, iau atitudine, si ma implic. Meseria pe care o practic îmi pune la dispozitie mijlocace prin care sa manifest aceasta nemultumire. Am sansa sa am un job care îmi permite sa le dezvalui cât mai multor persoane abuzul moral la care sunt supus zilnic, eu si alte câteva milioane de cetateni. Insa, pentru aceasta, ma documentez, aduc argumente viabile si ma folosesc de surse credibile, invit în platou specialisti autentici (inclusiv un psihiatru, daca am nevoie, care poate emite un diagnostic medical al celui « în cauza »). Daca nu am astfel de argumente, ma abtin. Evident, orice om are dreptul la opinie si la libertatea de exprimare, însa, orice om e în acelasi timp responsabil pentru ceea ce exprima. Jurnalist sau nu.

« Stabilirea adevarului » nu se face pe Facebook

Dan Tapalaga, jurnalist si el, invoca intentia colegului sau de breasla drept un « demers de stabilire a adevarului ». Presupunând ca aceasta a fost intentia jurnalistului demis, Cristi Citre, cu atât mai mult demersul acestuia trebuia facut într-un cadru profesional, în mediul de presa, si nu pe o retea de socializare. Un medic nu opereaza la el acasa, pe masa din sufragerie, asa cum nici un avocat nu-si sustine pledoariile în fata oglinzii din baie (poate ca acolo doar se antreneaza). Daca jurnalistul nostru a decis sa-si « antreneze discursul » pe reteaua de socializare, înainte de a-l implementa pe platoul televiziunii unde era angajat, acest lucru s-a dovedit a fi un pas gresit. Atitudinea s-a materializat cu demiterea lui din functie.

Contextul- factorul cheie

Neacceptarea acestei demiteri de catre unii jurnalisti e creata de confuzia mai multor registre : cel al continutului, al tonului si al contextului. Ce spun, cum spun si unde spun ? Jurnalistul nostru a încalcat, din punct de vedere deontologic, cel putin doua aspecte, daca nu chiar pe toate trei. Din unghiul din care privesc eu, el a spus o non-informatie, într-un mod agresiv si într-un loc nepotrivit. Facebook-ul are, de acum, din punct de vedere legislativ, o definitie clara : spatiu public, atâta timp cât profilul e deschis publicului si postarile nu sunt ascunse. Tocmai de aceea, pentru multi care revendica dreptul la opinii personale, confuzia se poate instala : am dreptul sa public imagini si opinii personale în spatiu public ? Da. Insa pot fi sanctionat, penalizat, amendat sau chiar mai mult, trimis în judecata. Cazul omului politic francez Julien Sanchez (amendat cu 3000 de euro pentru a fi lasat pe pagina sa de Facebook publicarea unor texte rasiste, nescrise de el) e dovada clara ca justitia intervine acolo unde, din punct de vedere legal, omul este responsabil atunci când nu stie sa faca distinctia între public si privat si acest lucru dauneaza altor persoane.

Morala jurnalistilor

presaDar sa nu confundam lucrurile : una este cadrul legal, alta este cadrul deontologic. Jurnalistul Citre nu a fost dat afara pentru ca a depasit un cadru legal, ci pe cel deontologic. Aici vorbim de morala faptei. « Nici un angajator nu are nici un dreptul sa dispuna de gandurile si opiniile angajatilor sai in afara activitatii redactionale. Orice post isi poate stabili orice „biblie” interna doreste, are tot dreptul sa impuna ce reguli doreste cat timp o face pe baze contractuale (pe vorbe nu prea pune nimeni pret). », scrie Dan Tapalaga, acuzând politica redactionala de la Digi 24, televiziunea care l-a concediat pe jurnalist. Pentru deontologie, din pacate, nu se stabilesc contracte. Insa apreciez sinceritatea si fair-play-ul acestei redactii care i-a anuntat angajatului motivul pentru care se desparte de el. Am lucrat în corporatii mari si pot sa spun ca, atunci când un angajator doreste sa se desparta de un angajat, poate face appel la tot felul de subterfugii manipulatorii pentru a-l da afara. Poate ca ia ceva timp, dar întotdeauna angajatorul câstiga.

In acest caz, câstigul televiziunii Digi 24 este unul salutar, caci lipsit de interese ascunse si bazat pe promovarea unor valori morale. Este câstigul “libertatii de exprimare care include si respectul”, asa cum afirma Cosmin Prelipceanu, redactorul sef al acestei televiziuni. Nu-l cunosc personal pe acest om, însa din punctul meu de vedere a câstigat prin verticalitatea pe care o afiseaza în raport cu promovarea unei informatii de calitate.

Presa- câinele de garda al bunului simt

copil-televizor11111-shuCa sa ajungem la o informatie de calitate presa ar trebui sa fie primul actor care sa se dezica de orice fel de limbaj murdar, josnic, grotesc. Acuzam adesea faptul ca suntem un popor nerespectat, umilit si neinformat, însa noi suntem primii care trebuie sa începem sa ne respectam, afirmam, informam altfel. O parte din « jurnalistii treziti » nu mai poate continua la nesfârsit sa arate cu degetul acea parte a presei care se hraneste cu gunoaie si livreaza latrine, imitând acelasi comportament, într-un alt cadru. Evident, pentru unii, la un moment dat, pozarea în victima si acuzarea celuilalt sunt atitudini usor de abordat si cu impact mare de popularitate, fie ea si electorala. Avem antrenament si sportivi nationali cu medalii la acest capitol.

Insa nu cu o astfel de atitudine putem construi ceva durabil si valid în aceasta tara. Avem nevoie de oameni care sa înceapa sa se respecte pe sine, pentru a putea sa-i respecte pe ceilalti: colegi de serviciu, oameni politici, institutii de stat. Avem nevoie de oameni care au curajul sa renunte la simpatii sau popularitatea de breasla pentru a ramâne fideli unor valori morale esentiale. Avem nevoie de oameni cu spirit civic, educati si responsabili, care sa ofere copiilor nostri carti cu fabule, si nu televiziune cu circ. In acest sens, avem nevoie de Oameni, acolo de unde vrem sa ne luam informatia, ca la rândul nostru sa putem creste tot Oameni.

Autor: Antonia Noël, Consultant si Formator în Comunicare relatională

Comments are closed.