Odata cu inceperea scolii, tot mai multi parinti se confrunta cu fenomenul temelor. E un subiect atât de dezbatut de parinti si nu numai, an de an în aceasta perioada, încât ne întrebam daca nu e cazul sa-l expunem pe locul întâi pe ordinea de zi a Ministerului. Multi  parinti îsi doresc, sa abordam problema temelor si s-o eradicam odata pentru totdeauna din agenda elevului. Ce atâtea teme ? Copilul are nevoie de joaca ! Sa luam exemplul modelului finlandez ! O alta categorie de parinti suplimenteaza de bunavoie temele date de profesor cu exercitii din culegeri, cu participari la concursuri extrascolare si cu munca asidua acasa sau pe la afterschool. Mai exista si o a treia categorie de parinti, cea care ignora subiectul în totalitate,  nestiind ce e mai bine pentru copil sau cum sa se pozitioneze în raport cu temele. Si totusi, subiectul temelor este un subiect care necesita atentia si implicarea parintelui, pâna la un punct.

Pentru cei care ma întreaba, raspunsul meu este da, temele sunt necesare pentru copii. In doze decente, exercitiile facute acasa prezinta mai multe beneficii pentru copil:

  • îl ajuta sa sedimenteze cunostintele dobândite la clasa, dezvoltând functiile neuronale de cognitie
  • îi disciplineaza comportamentul prin stabilirea unei rutine zilnice (întotdeauna potrivita în satisfacerea nevoii de siguranta a copilului)
  • îl determina sa-si defineasca primele notiuni de gestiune a timpului si sa se organizeze în diverse alte aspecte ale vietii
  • îl ajuta în procesul de responsabilizare în raport cu propriile actiuni
  • îi cresc încrederea în sine prin satisfactia obtinuta a lucrului dus la bun sfârsit

Totusi, ce se întâmpla cu multi copii care au dezertat de la rolul de elev de dupa scoala ? De ce tot mai multi dintre ei  întâmpina dificultati în a raspunde pozitiv la cuvântul « teme » ? Câteva cauze ale acestei stari de fapt sunt usor de intuit, le voi enumera mai jos :

  • folosirea în exces a ecranelor mobile în timpul zilei, cu sau fara supraveghere de continut
  • solicitarea prea multor exercitii în raport cu varsta din partea profesorului (pentru a suplini deficienta de timp de la clasa)
  • prezentarea temelor ca pe o obligatie cu repercursuini negative (din partea profesorului sau a parintelui)

Desi lista poate continua, dincolo de cauze, e important ca parintele sa constientizeze faptul ca lui îi ramâne o marja de manevra, pe care e util si chiar necesar sa o exploateze. In rolul sau de aliat, cu blândete si întelegere, îsi poate ajuta propriul copil nu doar sa-si faca temele, ci chiar ca acesta din urma sa le faca cu placere. Responsabilitatea parintelui de a satisface nevoile educationale ale copilului îi apartine, iar temele fac parte din acest capitol al educatiei. Cum putem actiona, asadar, ca parinti, pentru ca propriul copil sa coopereze ?

Câtiva pasi simpli pentru parinti

In primul rând, daca sunteti dumneavoastra cel care-l luati pe copil de la scoala, va propun sa stabiliti timpul de conectare cu el. Ce înseamna acest lucru ? Daca îl luati de mânuta si-i spuneti Hai sa mergem acasa ca sa incepem programul stabilit, avem multe de facut, ti-a dat teme ?, cu siguranta ca ati dat startul unui lung sir de împotriviri din partea copilului. Ideal este sa stabiliti acest timp al conectarii, garantat de doua conditii :

  • mai întaî ma conectez cu propria persoana, ma ascult, ma observ daca sunt grabit/a, ocupat/a cu alte gânduri, analizez ce ma preocupa si aleg sa pun deoparte aceste gânduri, pentru un timp
  • ma conectez la copil, vorbesc despre mine cu el (niciodata despre el), doar in jumatatea mea de relatie, cu un eu personalizat : Mi-ar placea sa aflu ce ti-ai dori sa faci cel mai mult azi,  folosesc întrebari deschise Cum crezi ca ar arata cel mai bun prieten ? sau îi fac propuneri de activitati simple dar care ies din rutina cotidianului si care n-au niciun fel de legatura cu scoala  Ce-ar fi daca am merge în parc sa cautam furnici ?

Acest timp de conectare îi permite celui mic sa se elibereze de oboseala generata de activitatea la clasa, sa renunte la eventualele stari neplacute pe care le-a experimentat pe parcursul zilei si sa se deschida catre parinte. Dupa, si doar dupa ce vorbiti, gânditi si traiti altceva, va puteti reîntoarce la subiectul scoala. Daca respectati pasii de mai sus, cu siguranta copilul va veni sa va povesteasca despre întâmplarile zilei.

copil temeIn al doilea rând, va propun sa-l ajutati sa-si organizeze ziua, întrebându-l : Ce ti-ai propus sa faci azi ? Cum te-ai gândit sa-ti faci speciala aceasta zi ?. Ideea este sa-i puneti întrebari fara sa-i dati si raspunsul la ele. Veti astepta raspunsul lui, ghidându-l spre obiectivul teme. Daca el va va raspunde M-am gândit sa ma joc toata ziua, îi puteti raspunde : Ah, iata o idee buna si originala ! Ai inclus cumva joaca de-a temele în jocul tau ?. Daca raspunsul este : Nu, asta nu-i un joc, e o treaba serioasa si plictisitoare, îl puteti întreba Când îti rezervi timp pentru treburi serioase si plictisitoare ?. Raspunsul va va surprinde. Ajutati asadar copilul sa-si organizeze singur ziua si sa-si aleaga el momentul pentru «treburi serioase/plictisitoare ». Cu cât va fi mai responsabil în deciziile pe care le ia, cu atât va fi mai implicat în a le transforma în actiuni duse la bun sfârsit.

Când el si-a ales ora din program pentru începutul temelor, fiti alaturi de el reamintindu-i ca sunteti pe-aproape. A sosit ora la care ai anuntat ca te apuci de teme. Daca ai nevoie de mine te rog spune-mi, abia astept sa-ti pot oferi ajutorul. Ideea este sa va imaginati ca-i sunteti doar un sprijin, un baston, daca vreti, si nu sunteti în niciun caz copilul însusi. Spun asta pentru ca multi parinti au tendinta sa-l înlocuiasca pe copil la teme, sa-l deposedeze de rolul lui, facând temele în locul lui si nu cu el. Diferenta e mare între cele doua fapte, substituirea este primul pas spre de-responsabilizarea si lipsa de autonomie a copilului. Daca sesizati ca cel mic îsi doreste prezenta voastra lânga el, ramâneti  aproape însa încercati sa interveniti a minima în activitatea lui.

Cu alte cuvinte, fiti ghidul de care are nevoie, însa nu va preluati rolul de profesor pe care nu-l detineti în raport cu el. Am cunoscut parinti care corecteaza, apostrofeaza, subliniaza cu rosu, modifica, sterg în locul copilului ba chiar mai mult, rup foaia din caiet. Toate aceste gesturi, evident negative si chiar toxice pentru copil nu vor face decât sa-l îndeparteze de parinte dar si de scoala. Aceasta atitudine a unor parinti, improvizati pedagogi, risca sa-i mutileze emotional pe copii mai degraba decât i-ar putea traumatiza vreodata scoala sau profesorul de la clasa. Nu de putine ori am întâlnit în cabinet oameni « mari » care mi-au povestit cum au fost loviti de parinti sau jigniti din cauza temelor. Va propun asadar sa fiti vigilenti la tipul de mesaje pe care le transmiteti copiilor vostri în intentia de a-i ajuta sa se împrieteneasca cu temele. Folositi încurajari, valorizari si aprecieri juste în raport cu cele realizate (fie aceste rezultate cât de mici).

Nu în ultimul rând,  gasiti sinonime pentru cuvântul teme. Acest cuvânt în sine, a dobândit o conotatie atât de negativa în rândul copiilor (si nu numai) încât simpla lui pronuntare le poate creea reactii adverse. Incercati sa vedeti ce exercitii, ce provocari pentru acasa sau ce aplicatii practice au de realizat copiii vostri, în dialogul pe care-l stabiliti împreuna si în care, repet, nu sunteti decât un simplu…baston ce-l va ajuta sa creasca autonom si responsabil.

Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională

Comments are closed.