Neurostiintele ne informeaza, de ceva timp încoace, asupra consecintelor consumului excesiv de ecran la copii (deficit de atentie, agitatie, uneori agresivitate fizica, obezitate, lipsa de concentrare, incapacitate de a gestiona anumite sarcini sau a le duce pâna la capat, etc). Tot ele, în urma studiilor efectuate, ne-au livrat, noua, parintilor si repere clare de utilizare a noilor device-uri (tablete, ecrane inteligente) în relatia cu copiii. Cu putina bunavointa, orice parinte gaseste aceste informatii pe internet. Si totusi, cei mai multi parinti ignora constient aceste mesaje si prefera, la vârste mai mici ale copiilor, sa se amageasca : « Al meu nu-i dependent, se joaca putin dupa care, singur îl lasa din mâna » sau « Nu i-l dau des, doar asa, putin, când suntem la un restaurant, sa putem si noi discuta linistiti ».

Aceste momente « putine » sunt definitorii pentru ce va urma mai târziu. Am întâlnit la ani distanta, aceeasi parinti, care-mi spun acum «  Nu stiu ce sa fac, baiatul meu la treisprezece ani nu-si mai scoate ochii din ecran. Singura solutie e sa-i iau telefonul cu forta » sau « Ce-ar fi sa le interzicem folosirea telefonului la scoala în clasa a saptea ? ». Evident, solutiile radicale par cele mai eficiente în rezolvarea unor situatii de criza. Si pot chiar functiona, însa doar pe termen scurt. Sevrajul (de la dopamina), caci despre el este vorba, implica perioade de frustrare atent monitorizate, altfel riscam, ca parinti sa facem mai mult rau decât bine copiilor nostri.

Parintele are responsabilitatea 100%

Ce vreau sa expun aici este, înca o data, rolul preponderent decisiv al parintelul în relatia ulterioara a copilului cu telefonul si conectarea lui la lumea virtuala. Responsabilitatea parintelui în aceasta legatura copil- telefon/tableta trebuie (si insist pe acest termen) sa se exercite la vârsta frageda. Nu pot sa-i pun copilului în mâna telefonul  la patru-cinci anisori  (adesea si mai devreme) pe motiv ca se joaca, sau se plictiseste, sau sa i-l las la scoala, în clasa zero, invocând faptul ca pastram legatura si, ulterior, peste câtiva ani sa decid brusc sa-i cer sa nu mai foloseasca telefonul la scoala.

media_xl_2051490Evident, scolile care au decis sa interzica copiilor telefonul pe perioada programului scolar au facut, dupa parerea mea, o alegere câstigatoare. In primul rând pentru copil si buna sa dezvoltare cognitiva, în al doilea rând pentru dascali, care nu stau sa faca pe politistii în timpul orelor vânând mesaje pe sub banci si nu în ultimul rând pentru parinti, care vor dezvolta o relatie sanatoasa cu copii lor bazata pe dialog. Altfel, la terminarea orelor, la eterna întrebare « Ce-ai facut azi la scoala ? » raspunsul copilului va fi invariabil « Nimic » întrucât « Am stat pe telefon în fiecare pauza » nu va satisface niciun parinte iar copilul stie fara îndoiala acest lucru.

Asadar, fie ca cel mic se duce la o scoala în care telefoanele sunt colectionate la inceput de ore si se redistribuie dupa terminarea clasei, fie ca învata într-o scoala unde circula telefoane la fiecare colt de banca, parintele are o putere imensa. Si în acelasi timp o datorie.  Aceea de a activa în beneficiul copilului, facând alegeri constiente. Astfel, el poate alege la ce vârsta îi pune un ecran mobil în mâna, ce continut ii sugereaza pentru vizionare si cât timp ii ofera copilului pentru aceasta activitate. Si mai mult, chiar ce fel de ecran mobil (model de telefon îi ofera).  Parintele e responsabil  suta la suta pentru întreaga relatie a copilului cu telefonul. Si spun asta pentru ca eu înca n-am vazut bunici care sa le vâre copiilor sub nas desene animate pe youtube (chiar daca cu televizorul e alta poveste) si nici profesori care sa incite la consumul exagerat de informatie de pe net. Nu înca. N-am vazut nici prieteni ai copiilor care sa-i taxeze ca nu au cont de youtube. Si daca cumva realitatea ma contrazice spunându-mi ca exista astfel de situatii, am încredere în parintii care-si preiau responsabilitatea în alegerile pe care le fac pentru  proprii copii, pentru a-i ajuta sa creasca la rândul lor responsabili si autonomi.

Tu ce alegeri ai facut pentru copilul tau în raport cu telefonul/tableta/pc-ul?

Nu uita : daca ai o floare în gradina ta, nu conteaza cât bate vântul si câte vijelii vor risca sa o doaboare, uita-te la modul cum poti tu s-o îngrijesti cel mai bine ca sa creasca cât mai frumos.

Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională

Comments are closed.