index

Eram la semafor. In fata mea, coloana de masini. In spate, la fel. In dreapta, pe trotuar, o fetita într-un maieu alb si o fustita roz cam ponosita, se juca cu un pisoi. Il arunca în aer, si-l prindea înapoi. Inima mi-a stat putin în loc, imaginându-mi ca animalul sufera, asa, aruncat în sus. Huta-huta, huta-huta, din aer în brate si înca o data înapoi. M-am linistit repede, vazând cum pisoiul se lasa moale în palmele firave ale fetitei, care-si lipea cu duiosie gâtul de blana felinei. A urmat o sedinta de îmbratisari si mângâieri tandre din partea copilei, înainte de o noua partida de joaca în aer cu pisica.

Am stat asa, admirând acest spectacol al prieteniei nespuse, al comunicarii autentice între fetita si pisoi. Am zâmbit, bucurându-ma de împlinirea simpla a acestui copil. Tatal, de bunaseama, asezat pe treptele casei, si el într-un maieu cam ponosit, tinând o tigara între degete, îmi surprinde zâmbetul. Ii face semn copilei sa vina catre mine.

Fetita se îndreapta spre geamul masinii mele, si-mi arata pisica. Sunt atât de miscata de gestul ei inocent, de bucuria pe care vrea sa mi-o împartaseasca încât îi zâmbesc, spontan, cu toata fiinta mea. Ridic degetul mare de la mâna dreapta si, drept încurajare, îi spun prin fereastra Super, dupa care îi fac acel semn de inimioara cu cele doua mâini. Copila pare fericita. Se întoarce victorioasa la tatal ei.

Source0Parintele îi spune ceva pe-un ton ironico-certaret. Ea se întoarce la mine si-mi zice, ridicând aratatorul « Macar un leu, va rog ». Sufletul meu se aduna, se face mic. Copilul din mine sufera. Cum e posibil ca acest joc frumos sa fie întrerupt de neajunsurile unui adult ? Cum poate acesta din urma, cu siguranta « tata cu acte în regula » sa stirbeasca astfel inocenta unui copil ? Sa-i puna-n cârca un mod de a fi, cu care aceasta se va lupta toata viata, daca nu cumva îl va prelua ca pe un model, pe principiul « bucuria nu-i autentica daca nu vine la pachet cu banul » sau « daca ofer ceva, e musai sa primesc bani la schimb » ?

Inainte sa apas pe acceleratie, am coborât geamul si i-am spus copilei «  întoarce-te la tati si spune-i: sunt prea frumoasa si inteligenta ca sa cer bani pe strada ». Ea s-a uitat cu ochii mari si negri la mine, a zâmbit timid si s-a-ntors, cu pisica în brate, spre tatal ei. Sper ca i-a spus.

Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională

Comments are closed.