Inainte de orice, sunt mama de copil de clasa a opta, cu tot ce-nseamna asta pentru cunoscatori. Insa nu din rolul de mama scriu aceste rânduri ci din rolul de terapeut în fata caruia s-au perindat zeci de parinti care, ca în fiecare an, « dau capacitatea  anul acesta ».

Constat ca fenomenul « capacitatii » este pe buzele mai multor parinti, desi examinarea de la începutul verii va fi cea a copiilor, nu a noastra. Asadar, de pe la sfârsitul clasei a saptea, parintii încep sa discute între ei « am terminat a saptea, ne asteapta un an greu », «  nu stiu ce sa ma fac cu el, nu-nvata iar la capacitate va fi vai s-amar de noi. Trebuie sa începem meditatiile serios ».

Mentionez ca scriu aceste rânduri azi, în timp ce copiii claselor a saptea (pentru prima data în acest an) si a opta dau testul de simulare a evaluarii nationale. Este un exercitiu în urma caruia s-ar putea ca multi parinti sa actioneze în mod anti-relational  cu propriii copii. De aceea, mai jos voi puncta câteva aspecte, menite sa evite acest fenomen:

Ignorarea aspectelor fizico-motorii si de relationare

Presiunea învatarii apare la unii parinti foarte devreme. Din pacate, pusa pe umerii copiilor, carora li se flutura prin fata un an « greu », începe câteodata chiar din clasa a cincea. Am întâlnit parinti în cabinet care mi-au spus ca ei încep pregatirea cu meditatii pentru evaluarea nationala înca din a cincea pentru ca « va fi foarte târziu sa înceapa sa lucreze doar în a opta ». Asadar, timpul petrecut dincolo de scoala  al multor copii de la  oras (cu precadere) este, din nefericire, dedicat activitatilor suplimentare de învatare, cu meditator individual sau la cursuri de grup de mate si româna, la care copilul, este adesea « transportat » de parinti sau bunici, fara drept de apel.

E bine de stiut ca la începutul ciclului gimnazial, în jurul vârstei de zece-unsprezece ani (si mai târziu), copilul are înca mare nevoie de joaca, de relaxare, de interactiune cu copii de vârsta lui. Pentru el e aproape vital sa exploreze senzorial si kinestezic lumea înconjuratoare, inclusiv pentru a-si consolida cunoasterea la nivel intiutiv si experiential. Constructia capacitatilor de creatie, de imaginatie, necesare de exemplu la examenul de la limba româna din clasa a opta, vine îndeosebi din repetarea situatiilor de învatare prin experimentare.

 Ignorarea aspectelor emotionale

Recent, o mamica « de-a opta » mi-a relatat ca profesoara de meditatii i s-a adresat fetei (si nu doar o data) spunându-i: « tu esti chiar proasta ? ». Mama nu a parut însa atât de îngrijorata de limbajul toxic al profesoarei, ci de nota mica pe care fata ei o primise la un test. Totusi, mama nu a uitat sa-mi mentioneze ca fata are o încredere scazuta în ea, ca se crede incapabila sa reuseasca sa intre “la un liceu bun” si, drept urmare, decizia acelei mame a fost sa sporeasca orele de meditatii saptamânale, adaugându-i fetei înca un profesor meditator, la cei doi deja existenti.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ado-preparation-mentale-stress-fotolia-66583771-m-300x200.jpg

Ceea ce e necesar ca orice parinte sa stie este faptul ca, în momentul în care un adult, în mod repetat, transmite unui copil mesaje devalorizante si descalificatoare, cu siguranta ca acel copil îsi va pierde încrederea în propriile capacitati. Un copil cu o încredere scazuta în el, caruia i se spune « nu esti în stare », va confirma mai devreme sau mai târziu aceste vorbe ale adultilor din jur, indiferent de cunostintele dobândite la clasa sau la meditatii. Nicio meditatie suplimentara nu poate atenua sau sterge vorbele toxice pe care un copil le primeste.

Ignorarea dorintelor copiilor

Am mai spus-o si o repet, satisfacerea nevoilor educationale, precum celor fiziologice si relationale, tine de responsabilitatea parintelui. El este cel care trebuie sa aleaga si sa decida la ce gradinita si scoala îsi înscrie copilul, în functie de criterii bine alese (proximitate, reputatia institutiei de învatamânt, calitatea predarii pedagogului, recomandari ale altor adulti, etc). La fel, pentru liceu, parintele poate avea propria idee bine conturata asupra colegiului pe care copilul sa-l urmeze. Totusi, la vârsta adolescentei, intervine un element nou, care poate pune în dificultate parintele si afecta relatia dintre parinte si copil. Acesta din urma este pe cale de a trece usor de la nevoia de aprobare (desi înca prezenta) la cea de afirmare (a sinelui). In acest context alegerea prioritara devine cea a adolescentului, parintele fiind doar tutorele sau ghidul copuilului pentru a-l ajuta sa ia decizia cea mai întelelapta.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este images.jpg

Daca dorinta parintelui devine imperativa, fiind pusa direct pe umerii tânarului adolescent, acesta nu va mai putea sa-si identifice propria dorinta. Propun asadar fiecarui parinte sa-si simbolizeze dorinta (în mod real) în legatura cu scoala la care îsi doreste sa-si vada copilul iar ulterior sa-si ajute copilul sa-si identifice dorinta personala legata de institutia la care doreste sa învete.

Ascultarea de sine- chieia spre reusita copilului

Neîmplinirile parintilor pot lua forme manifestate în mod nociv în educatia propriilor copii. Insatisfactiile, nereusitele din anii copilariei, stigmatizarile sau frustrarile la care au fost supusi (prin comparatie cu colegul/a de clasa, devalorizare, etc), se pot transforma în exigente fata de copii, învaluite pernicios în haina iubirii sau a grijii fata de odrasla. Cu multa iubire, parintii pot adesea impune efectuarea temelor, a exercitiilor suplimentare de la meditatii, a exercitiilor suplimentare din afara meditatiilor. De unde examenul de capacitate e menit sa evalueze cantitatea de cunostinte pe care copilul a dobândit-o în ciclul gimnazial, el poate deveni un factor de stres si presiune necontrolata asupra copilului.

Recomand asadar fiecarui parinte sa se conecteze cu sine, cu propriile lui asteptari, cu propriile lui vise (realizate sau nu) cu propriile dorinte legate de copilul sau. Sa mearga mai apoi catre acesta, sa petreaca timp cu el, sa discute, sa-l sustina si sa-l valorizeze si sa nu uite ca el, copilul, este mult mai mult decât un rezultat la un examen, fie el si excelent.

Succes fiecarui copil la examenul de evaluare nationala si succes fiecarui parinte în a-i fi sprijin !

Autor: Antonia Noël, Specialist în Comunicare, Consultant și Formator în Comunicare relațională, Expert Parenting, Autor de carte pentru copii, Life & Business Senior Trainer

Comments are closed.