N-am avut niciodata idoli. Poate foarte mica, îmi doream sa fiu ca mama. Mai târziu, pe la sapte, opt anisori, ma visam cineva important, ma vedeam îmbracata frumos, pe tocuri (neaparat), ducând o valiza diplomat în mâna. Am si acum clar imprimata într-un raft al memoriei imaginea  proiectata în mintea de atunci, în care mergeam sa fac treburi foarte importante, în centrul orasului (prin fata magazinului Dumbrava, pentru cunoscatori). De ce valiza diplomat ? Habar nu am, în perioada aceea, pentru mine valiza diplomat reprezenta apogeul unei vieti realizate, amprentata cu marca intelectului cultivat prin studii.

Ce vreau sa zic e ca, atunci când prietenele mele îsi lipeau postere pe pereti cu New Kids on the Block sau ascultau The Beatles si visau la John Lenon, eu nu aveam vreun idol. Nu eram fan Mickael Jackson si nu o admiram pe Madonna. Modelul meu mi-a  fost de mica  propria persoana si modul în care aveam sa devin. Spun asta pentru ca, atunci când l-am cunoscut pe Jacques Salomé, celebrul scriitor francez (în urma cu zece ani de zile la o conferinta pe care o sustinea în România), nici el nu mi-a devenit idol. Ci mentor. El a fost Omul care m-a ajutat, prin scrierile lui, sa devin fiinta care sunt astazi.

Sa admit ca sunt vulnerabila

In acest an, cu doua zile înainte de ziua mea pe care o sarbatoresc astazi,  30 mai, Jacques Salomé mi-a facut onoarea sa-mi fie oaspete în propria casa. A venit în România si în orasul meu natal,  pentru lansarea ultimului sau volum aparut si la noi sub titlul  « Un strop de eternitate », publicat la Curtea Veche. Asadar, am petrecut alaturi de el 24 de ore intense, cu bucuria regasirii si a conectarii într-un spatiu intim, la mine acasa. Am încercat sa fiu o gazda buna, sa pregatesc casa, sa prepar cu atentie mâncarea, sa fie totul perfect. Off, perfectiunea asta…

Cu o luna înaintea acestui eveniment am început pregatirile de lansare a cartii la Sibiu : contactat librarie, contactat editura, anuntat eveniment pe retelele sociale, creare afis, comunicat cu publicul…în fine, un job normal de event planner, de gestionat pe lânga clientii de cabinet, conferinte, Alex, fiul meu de 13 ani si disertatia la Masterul în Stiintele Comunicarii care bate la usa… Celalalte nu se mai pun pe lista..

Cert este ca Jacques si sotia sa,  Valeria Salomé, au plecat ieri de la mine, dupa o strângere la piept plina de emotie, lansându-mi invitatia de a le fi oaspete la ei acasa. O onoare pentru mine, un vis pe care-ncep sa-l construiesc..

Dupa plecarea lor, am cazut. Brusc. La pat. Raceala, frisoane, transpiratie. Ma luase de cu seara, în timpul noptii, dupa ce am închieiat evenimentul de lansare care a fost un adevarat succes. Am avut o colaborare excelenta cu oamenii faini de la Libraria Habitus, o librarie cu suflet din Sibiu. Da, le spun pe toate în vrac, dar pentru mine fiecare lucru scris aici are însemnatatea lui.

Ce-mi doresc eu mie

M-am gândit asadar : uite cum stau lucrurile, am muncit, m-am zdrobit, am exagerat, tras de mine iar acum, de ziua mea nu-s buna de nimic. Sunt racita, undeva la tara, si nu pot petrece de ziua mea asa cum ar fi frumos. O sa-mi scrie lumea, pe Facebook, sa-mi ureze la multi ani iar eu o sa trebuiasca sa ma prefac ca sunt vesela si petrecareata, când de fapt zac la pat si nu vreau sa vad pe nimeni. Dar stiti ce ? Mi-e bine asa. Mi-e chiar foarte bine si asta-mi doresc.

Anul acesta de ziua mea îmi doresc sa pot sta singura (am iesit în curte pentru poza), sa ma adun, sa ma conectez cu natura si cu mine însami si da, sa pot admite ca am dreptul sa nu mai pot duce si mai mult decât atât, am dreptul si chiar obligatia sa-mi recunosc vulnerabilitatea.

Da, sunt un om vulnerabil, caruia i-a folosit în multe situatii în viata expresia mamei « buturuga mica rastoarna carul mare » dar care alege sa renunte, câteodata (nu mereu), sa mai fie buturuga… mare sau mica…Asa ca, iata ce-mi doresc în continuare:

  1. Sanatate sa pot acompania în continuare pe drumul vietii cel mai frumos ‟proiect” al vietii mele (fiul meu, Alexandre, de 13 ani) si toate celalalte  proiectele profesionale
  2. Intelepciune sa pot descoperi din fiecare experienta a vietii latura care sa ma faca un om mai bun
  3. Autencitatea care sa-mi permita acceptarea vulnerabilitatii si renuntarea la control
  4. Curajul de a-mi expune aceasta vulnerabilitate în fata celorlalti (un prim exercitiu este acest text)
  5. Oameni în jur carora sa le pot fi de folos prin transmiterea a tot ceea ce stiu
  6. Practicarea si mai asidua a recunostintei zilnice pentru tot ceea ce am si sunt
  7. Lumina zilnica în suflet prin ceea ce ofer si primesc

Si cum îmi plac cuvintele si sa ma joc cu ele, am gasit anagrama literelor de început S-I-A-C-O-P-L-,  si mi-a dat din prima cuvântul COPILAS !

Asa ca, de ziua mea nu-mi ramâne decât sa-mi urez « La multi ani, copilas drag,  Antonia Priana ! Sa te bucuri de Viata !!»

si sa va multumesc anticipat pentru mesajele pe care veti binevoi sa le transmiteti de ziua mea, la care voi raspunde când voi iesi din „hibernare”.

MULTUMESC PENTRU INTELEGERE CAT SI PENTRU CITIREA ACESTUI TEXT

https://www.facebook.com/comunicaeficient

 

 

Comments are closed.